-ghid de utilizare-
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.
Bine zis! Dar nu am spus-o eu, desi asa simt, ci Antoine de Saint Exupery. Asta ar fi definitia pe care el a gasit-o prieteniei: de a te identifica cu celalalt.
E un bun pe care il primesti in dar si de care trebuie sa ai mare grija:
- sa nu il lasi la rece, ci sa il pastrezi la caldura
- dar sa nu il uiti in priza, ca se arde
-sa il manuiesti cu grija, ca daca il scapi, se sparge
-sa nu il rupi, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane, cum spunea Octavian Paler
-si daca iti e greu, nu il mai duci tu, ci el te sustine
As fi rau daca as spune ca la « controlul de calitate » acest « produs » trebuie sa reziste, altfel, fiind vorba de unul defect sau fals?
Posted by Anca on 03/11/2009 at 22:56
Eu stau prost cu ‘ghidurile de utilizare’, asta de multi ani incoace, de cand mi-am asumat propria-mi viata fara sa mai urmez nicio reteta pe care nu o descopar eu insami… Dar cred ca pot scrie un mic comentariu, amintindu-mi chiar de autorul pe care il citezi, care in “Micul Print” definea pe undeva prietenia ca o forma de ‘imblanzire’.
Iar comentariul meu va consta in cateva citate din cartea la care am facut referire mai sus:
- «Tu es responsable de ce que tu as apprivoisé.»
- «On ne connaît que les choses qu’on apprivoise.»
- «On risque de pleurer un peu si l’on s’est laissé apprivoiser…»
- «Les enfants doivent être indulgents envers les grandes personnes.»
- «Les hommes n’ont plus le temps de rien connaître. Ils achètent des choses toutes faites chez les marchands. Mais comme il n’existe point de marchands d’amis, les hommes n’ont plus d’amis.»
- «Il est bien plus difficile de se juger soi-même que de juger autrui.»
- «Il faut exiger de chacun ce que chacun peut donner.»
Poate ca si acestea ar fi niste sugestii utile intr-un ‘ghid de utilizare’ a prieteniei…
Cu mentiunea ca orice astfel de ghid trebuie folosit in mod RECIPROC si EGAL. E o regula de bun-simt.
Altfel, totul va deveni necuantificabil, si ca masuri, si ca daruri, dar mai ales si ca reprosuri…
Quod erat demonstrandum!
Posted by maria on 09/11/2009 at 23:40
Maxiendo, eu zic să foloseşti diacritice, pentru că uneori devii hilar, mai ales când sunt contexte ca cel care urmează: “sa nu il rupi, caci…” si cand post-ul implică o aşa multitudine îngreţoşantă de vorbe de duh!
Posted by maxiendo on 10/11/2009 at 09:36
Multumesc! O idee de luat in considerare.
In ceea ce priveste (cum ai zis?) “multitudinea ingretosanta de vorbe de duh”, daca te deranjeaza asa de tare si neplacerea se transforma intr-o somatizare poate ca ar fi bine sa nu citesti respectivul post. Nu te obliga nimeni.
Posted by Piratul gramatical on 10/11/2009 at 20:05
@ Maria: Merge si fara diacritice, stimata comentatoare!
Utilizatorii de computer, mai ales daca au si ceva scoala de gramatica, se descurca.
Hilaritatea, in contextul pe care l-ati citat, poate aparea doar daca lectorul ia ca implicatura, cum zicea Grice, pe care desigur il cunoasteti, o cratima inexistenta. Or, autorul nu a zis “sa nu i-l rupi”, cum sugerati dvs ca ar fi hilar. Nu ca la asa ceva va referiti?
Din pacate, ati comis o cacofonie: in constructia: “contexte CA CEL care urmeaza”.
Cat priveste continutul, e libertatea omului sa ii placa vorbele de duh. Eu il cunosc demult pe Maxiendo, suntem batrani camarazi de arme si stiu ca in cazul lui vorbele de duh au si acoperire la nivel de mentalitate. Ar fi foarte tare daca mai multi ar gandi asa. Pacat ca va ingretoseaza!
By the way, si io am scris fara diacritice. Sunt hilar?