• You must never dream. Dreams are like glass. If they are broken, they can hurt you.
•  Live the moment. The past passed away and the future is uncertain.
•  Run away from complications. Happiness is simplicity.
•  Do not seek the other’s love at any price. This is lost time.
•  Do not trust people. Do not have great expectations. Instead, you may love them as much as you can.
•  Be afraid of appreciations. Do not expect others appreciations for your actions, because this means suffering, as you will never be appreciated as you think you deserve. Be modest.
•  Every aspect of your life – as your job or your family – has its place or meaning. Don’t mix them up, or you will be hurt.
•  Persons close to your heart, help you resist in the storm. Others, not important to you, are swept away by the simple breeze.

Ca sa nu cazi in depresie si sa te descurajezi, in momentele mai dificile deschide agenda si suna un vechi prieten cu care nu ai mai vorbit demult.

Sigur vei capata forte noi!

Avertisment! A nu se citi de persoanele cu stomacul sensibil si la care efortul intelectual da reactii adverse.

Dar sanatatea? Se intampla sa nu fie pretuita, intocmai ca un lucru ieftin.

Intr-adevar, nut e costa mai nimic sa iti mentii sanatatea.

 Un studiu desfasurat recent in scolile publice din California a demonstrat ca orele de educatie fizica au un rol important atat pentru scaderea greutatii cat si pentru meninerea tonsului fizic, mai ales pentru elevii din comunitatiile mai sarace.

 “Obezitatea continua  sa fie o problema majora de sanatate publica, in special in comunitatile sarace, fiind imperativ sa planificam strategii tintite pentru imbunatatirea sanatatii in cazul tinerilor cu risc”, spune dr. Kristine Madsen de la Spiatlul de pediatrie UCSF.

Pe langa sedentarism, se stie ca si alimentatia dezechilibrata si de calitate slaba duce la obezitate. Din pacate, adolescentii saraci consuma cel mai des meniurile fast-food, mai ieftine.

Ramane un singur lucru de facut…

A, nu ! Chiar e o munca de Sisif sa interzici unui adolescent sa manance hambrugeri sau hot-dogs….

Trebuie stimulata miscarea, lucru care nu se poate spune ca le displace total tinerilor.

“Fara indoiala, educatia fizica in scoli este un mijloc slab utilizat in eforturile de reducere a obezitatii la copil”, remarca si dr. Patricia Crawford, director al “Dr. Robert C. and Veronica Atkins” Center for Weight and Health din cadrul UC Berkeley si coordonator al studiului care va aparea in revista “Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine”.

A face miscare, pana la urma, nu costa mai nimic.

Prin urmare, a fi ieftin inseamna mereu a fi de calitate slaba?

Chiar daca e greu la inceput, cu timpul poate deveni obisnuinta.

Pentru inceput va propun un mic exercitiu: o zi in care ORICE s-ar intampla, sa incercati sa gasiti si o parte buna!

Hai, ca nu e greu!

Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.

Bine zis!  Dar nu am spus-o eu, desi asa simt, ci Antoine de Saint Exupery. Asta ar fi definitia pe care el a gasit-o prieteniei: de a te identifica cu celalalt.

E un bun pe care il primesti in dar si de care trebuie sa ai mare grija:

- sa nu il lasi la rece, ci sa il pastrezi la caldura

- dar sa nu il uiti in priza, ca se arde

-sa il manuiesti cu grija, ca daca il scapi, se sparge

-sa nu il rupi, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane, cum spunea Octavian Paler

-si daca iti e greu, nu il mai duci tu, ci el te sustine

As fi rau daca as spune ca la « controlul de calitate » acest « produs » trebuie sa reziste, altfel, fiind vorba de unul defect sau fals?

O poveste incredibila, plina de peripetii, a unui romanas de-al nostru.

L-am cunoscut la Facultatea de medicina si timp de 6 ani am patimit bune si rele trecand prin furcile caudine ale diferitelor examene. Nu eram straluciti, dar ne descurcam.

El insa avea mult mai mult succes (la fete mai ales), fiind din nastere un optimist incurabil. In plus, impresiona prin stilul non-conformist care, uneori, soca : intotdeauna la patru ace, dar cu tatuaje si piercinguri.

Au trecut cei patru ani si am mai pasit un hop : Rezidentiatul. Amandoi, medicina de familie.

Am pierdut legatura o vreme. Pana ne-am revazut intamplator, dupa ceva ani, la coada pentru ridicarea Diplomei. Am mers apoi la o bere. Si mi-a dat vestea cea mare: se saturase de mocirla din sanatate si a decis sa plece medic pe un vas de croaziera…

“Oau, intr-adevar o decizie traznita!”, imi spuneam atunci eu, o persoana pentru care o simpla deplasare pana, la Cluj de exemplu, era o adevarata aventura.

Normal ca am pierdut legatura. Din cand in cand ma mai intalneam cu fratele lui, vecin cu parintii mei, si mai aflam vesti: Cadiz, Azore, Malta, Istanbul, …, Las Palmas, Capul Verde…

Interesanta viata!

A urmat apoi o veste cumplita: disparuse. Inmarmurit il ascultam pe fratele lui cum povestea cum alergase disperat la diverse ambasade si incercase sa afle vesti. I se comunicase sec ca vaporul se scufundase undeva prin Oceanul Indian. Era disperat!

Dar nu disparea omul asta cu una cu doua!

Din fericire, naufragiase pe o insula. Si si-a gasit imediat o “slujba”, un fel de medic-croitor, pentru ca nu facea decat sa coasa.

- Se taiau aia in draci pe acolo!,  mi-a povestit peste ani.

- Noroc cu proviziile Crucii Rosii (cred ca ale Semilunii Rosii, dar asa mi-a relatat el) si cu doi asistenti foarte priceputi…Se bateau intre ei ca chiorii.

-Nu ti-a fost frica?

-Nu zic ca nu. Mi-a fost. La inceput tremuram ca varga noaptea si tresaram la orice zgomot suspect. Dar nu mi-am pierdut niciodata speranta. Si parca am devenit si mai credincios…Stiam ca o sa ies din asta. Ma ingrijora numai gandul la ai mei ca nu aveam cum sa le dau de stire….aia nu aveau nici macar un telefon. Era o statie, dar stricata! Speranta m-a tinut in viata!

Fac si eu pe desteptul, ca nu-mi dadea pace stiinta!

-Da’, zic, ce faceai cu bolnavii cronici, diabetici, hipertensivi ? Cum ii ingrijeai ? Aveai medicamente ?

-Ce bolnavi cronici? Pai media lor de varsta era vreo 40 de ani…Si mai aveam ceva medicamente, noroc cu misiunile Crucii Rosii (n-am fost acolo, dar, teoretic, eu cred ca era de fapt Semiluna Rosie).

 Ei, tot de la misiunile astea umanitare i se va trage. Intr-o zi poposeste pe insula o misiune a Medicines Sans Frontieres. Uraaa! Putea in sfarsit sa ia legatura cu lumea civilizata. Si nu numai. A luat legatura cu un tanar membru al misiunii, proaspata absolventa a unei universitati pariziene…

Urmarea…

 Tanarul cuplu paraseste “in glorie” insula ( de fapt au reusit sa “fuga”, in urma unei misiuni de salvare, care i-a eliberat dintr-un hangar in care ii inchisesera localnicii, de teama sa nu ii paraseasca singurul medic care avusese grija de ei).

S-au reintors in Europa, unde tatal miresei, medic si el, a decis sa se retraga la pensie si sa le lase in grija un mic “praxis” pe malul lacului Lehman.

 E o poveste incredibila, dar nu am totusi niciun motiv sa nu o cred…

Dar, chiar sunt ei deprimati?

Sau e la moda sa fii „stresat” si „deprimat”?

Eu zic ca da. Si medicii englezi zic la fel, desi mai pe ocolite…Deh, politetea britanica!

Ei au descoperit ca britanicii consuma tot mai multe antidepresive, in ciuda scaderii numarului cazurilor reale de depresie.

Cresterea dramatica a numarului reţetelor pentru antidepresive este cauzata de numarul tot mai mare de pacienti ce folosesc aceste medicamente pe termen lung, sustin oamenii de stiinta de la Universitatea din Southampton.

Tony Kendrick, profesor de Asistenţă Medicală Primară, spune ca peste doua milioane de persoane, în special femei intre 18 şi 30 de ani,  iau antidepresive pe termen lung.

Numarul mediu al retetelor eliberate pentru un pacient a crescut de la 2,8 în 1993, la 2,6 în 2004.

Profesorul Kendrick spune ca “cercetările arata ca, desi aceste medicamente nu dau dependenta, multi pacienti spun ca le e greu sa renunte la ele din cauza simptomelor de sevraj, cum ar fi anxietatea. Nu ştim câte persoane au cu adevarat nevoie de antidepresive si daca utilizarea lor pe termen lung este daunatoare. Aceasta situatie se aseamana cu ce s-a intamplat cu Valiumul in trecut”.

Deci? Ce concluzie trageti?

Eu unul zic ca ar fi bine sa ne mai scuturam din cand in cand  de “depresie” si sa incercam si altceva…cum ar fi 5-10 minute de relaxare pe zi.

On a walk

after a very good meal (excellent fatty spiders under the rose bushes), I saw him … very good looking.

start dreaming

The meeting

Romantic and sensitive…

The sex

He’s an animal! oh, yeah!

so sexy…

and tasty!

The next day

Pregnant and widow…

Black doesn’t suit me, so I’ll stick to green.